Blues Every Week by Andu
Stevie Ray Vaughan Octombrie 3, 1954 – August 27, 1990
In primul rand un pic de scuze pentru intarzierea articolului saptamanal dar sper sa imi refac greseala cu un artist pe masura.
Un “personal favourite” al meu si o mare tragedie in materie a muzicii datorita activitatii lui relativ scurte oprita in mod nemeritat de moartea mai sus precizatului.
Cotat de revista Rolling Stone ca fiind pe locul 7 in top 100 cei mai mari chitaristi din istorie.Desigur va puteti imagina din acest loc foarte meritat ca a avut o influenta foarte mare in materia de blues. La doar 35 de ani acesta a murit in urma unui accident de elicopter produs de un pilot neexperimentat.
Intrebat de influentele muzicale ale artistului acesta a raspuns : Eric Clapton ; Albert King ; Otis Rush ; Buddy Guy si Jimi Hendrix. Vaughan este considerat ca fiind un chitarist ce a reusit sa prinda foarte mult din stilul lui Hendrix lucru care se si aude in multe dintre coverurile facute in memoria lui Hendrix.
1984: Best Traditional Blues Album for Blues Explosion
1989: Best Contemporary Blues Album for In Step
1990: Best Contemporary Blues Album for Family Style
1992: Best Contemporary Blues Album for The Sky is Crying
Pe acest album am 2 melodii all time favorites care sunt Tin Pan Alley si Voodoo Chile care dupa mine este Jimi Hendrix doar cu alta voce.Clar cel mai bun cover ce l-am auzit vreodata a maestrului rock. Dar in principal as vrea sa va zic cate ceva despre prima melodie. Nu este atat de cunoscuta ca Texas Flood de pilda, dar merita sa fie ascultata, chiar daca iese din categoria “radio friendly” datorita lungimii sale.Am mai citit cate ceva despre subiect (mi se pare ciudat titlul) si am aflat de unde vine numele.
Tin Pan Alley este numele dat muzicienilor si compozitorilor de muzica “populara” din New York (zona centrala) la finalul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea.
Daca e sa incercam o datare exacta: cuvantul este din 1885, cand un numar de muzicieni si producatori au construit un magazin de specialitate in Manhattan. Finalul lui “Tin Pan Alley” este insa inca in ceata. Se banuieste ca prin anii 30 (odata cu crahul economic) .. desi sunt altii care spun ca ar fi mers pana prin 1950.
Initial Tin Pan Alley era un zona in New York (West 28th Street, intre Fifth si Sixth Avenue). Cuvantul se pare ca era usor peiorativ initial: se referea batjocoritor la sunetul haotic facut de prea multe piane la care se cantau diferite piese. Era o zona plina de muzicieni si sunetul era “stereo” pentru cel din strada, auzind de toate. Ca niste tigai lovite haotic, incat nu mai intelegi nimic.
Asta asa un mic istoric ….. Dar revenind la ideea initiala .. este una din melodiile mele preferate mai ales datorita stilului de chitara folosit si solourile foarte curate si bine gandite si versuri foarte misto la randu-i. Desi eu sunt de parerea ca oamenii albi nu prea ar avea ce sa cante blues mai sunt si exceptii iar dupa Eric Clapton Mr. Vaughan este un cert numarul 2.
Va sugerez sa ascultati cu mare incredere tot albumul care are numai piese una si una si sper sa va starneasca interesul pentru toate melodiile lui .
Pana saptamana viitoare va urez ascultare placuta.
A fost bun, muzica lui nu va muri.