To exchange or not to exchange…

Ma gandeam sa mai scriu si eu ceva pe WWMP. Ma gandeam sa scriu despre Schimbul de Carti… nu de alta, dar n-am fost acolo. Ma refer la ultima editie, cea de duminica trecuta. Uuups… poate nu trebuia sa recunosc asta. Poate n-ati fi aflat, caci, oricum, poate ati lipsit si voi, ca mine. Tocmai eu, cel care va recomanda cu toata caldura, cel care “convoca” echipa WWMP la aceasta mica intrunire culturala. Dar ce-i atat de interesant acolo? De ce merita sa mergi intr-o zi de duminica intr-o cafenea cu aere de birt si sa schimbi cartea ta cu o persoana necunoscuta? Ideea e, in esenta, o prostie, si mult prea naspa intr-o societate in care solutii de socializare pot fi platforme online precum Hi5, Twitter, blogurile etc., mult mai accesibile si comode pentru un weekend, iar cartile… chiar! Mai citeste lumea carti?

Eu nu sunt un mare colectionar de carti. Nu sunt, fiindca nu beneficiez asemenea “obiecte” de o asa-zisa valoare intelectuala, culturala, spirituala. Am… cred ca, vreo 10 carti acasa, per total. Si am inclus si DEX-ul. Am citit in viata asta a mea insa, cel putin de trei ori mai multe carti decat am eu acasa pe un raft prafuit. Am imprumutat de la niste rude, am primit de la colegi, prieteni, de la fosti profesori, ori am inchiriat din Biblioteca. O singura data mi-am cumparat din banii mei o carte. Era ceva roman psicho-dramatic ce am daruit unei colege de ziua ei, iar cu ocazia asta mi-am zis ca ar trebui sa ma surprind si pe mine… de ziua ei. Si mi-am cumparat „Cartea fara nume”. La primul Schimb de Carti am si schimbat-o… nu fiindca era o carte atat de nasoala, ci dimpotriva. De atunci n-am mai vazut cartea asta. Bine… stiu la cine e. E la Gabi de la KF… numa` am tot uitat sa-l intreb daca a citit-o cumva in sfarsit sau a inteles ca ii dau pe viata, moca, nici macar cu buletinul?… tre’ sa-l intreb data viitoare. In alta ordine de idei…am avut ocazia sa cunosc oameni interesanti si valorosi la Schimbul de Carti. Ca de exemplu poetul Mircea Pascariu …sau Ioana Son, un mare suflet civic al urbei noastre… sau Laura Codreanu, una dintre colaboratoarele mele la Arad-Culture (dar care de multa vreme n-a mai dat niciun semn). De la Vasile Leac am primit una dintre cele mai perverse carti, Daniela Ratiu „In Vitro”, pe care si de atunci tot vreau sa schimb… nu fiindca as fi eu atat de pudic (nici vorba, am citit carti si mai „deocheate”, la limita perversiunii), dar alta carte nici nu cred ca am, ce as putea sa dau altcuiva. Restu’ nu e-n limba romana. In schimb a ramas la mine o carte Boris Vian (Smulgatorul de inimi) si 2 volume de Kafka… degeaba am tot mers la Schimburi sa le returnez… incet-incet „echipa literara” s-a destramat. Nici n-am fost o echipa de fapt.

Pe cei pe care nu am enumerat mai sus, nu ii cunosc, si nici n-am sa ii cunosc. Suntem prea diferiti. Erau acolo si oameni care nu fac parte din propria mea viziune asupra metabolismului unui om. Probabil am fost si eu, la randul meu, un fel de extraterestru pentru ei. Nebarbierit, cu parul aiurea, imbracat aiurea, cu ochii injectati, mirosind cu putere a bere, a fum de diverse sortimente… iar pe partea cealalta a mesei fete timide, imbracate gros si inestetic, cu o fatza de Fecioara Marie, cu parul pieptanat cu patru ori pe zi… si cu un ceai cu miere pe masa. Un baiat… slab (mai slab ca mine!) care n-a indraznit sa scoata o vorba, avea ochelari mai mari decat el… prototipul acelei legume care e batut in fiecare pauza la scoala, si ii trimis la non stopul din apropiere sa cumpere un 7days si un Pall Mall Menthol pentru baietzii smecheri.. in schimbul unei palme peste ceafa. Au mai fost si fete din Anglia. Au fost foarte fascinati de acest Schimb de Carti. Fiindca n-au inteles nimic. …ce am cautat eu acolo? Am avut eu nevoie sa cunosc oameni mult mai cumsecade ca mine, sa incerc sa socializez cu tineri care nu sunt din aceeasi categorie sociala cu mine, cu cei care, vizibil de la o posta, vor ajunge in Rai cu brio in timp ce eu am sa fumez un joint cu Dracu’… ?

Poate chiar asta-i frumos in Schimbul de Carti… in literatura in general. E ca si muzica, doar ca-i mai linistita si invechita. Mai arhaica. Literatura uneste oameni. Indiferent de aspect, indiferent de par, preferinte existentialiste in alegerea grea dintre o bere sau un ceai… Indiferent ca ai sau n-ai. …o carte!

Tomck@t