Chiar simple fragmente..
“Las putin deoparte trecutul si ma leg putin de prezentul terifiant si confuz, cand tot ce ma inconjoara e strain de mine, am revazut cladirile mari din centrul orasului, impunatoare si vechi, masive si cioplite ici colo de trecerea vremii. Am ramas nemiscata si aveam senzatia ca ma aflu dincolo de lume si privesc printr-un geam invizibil, ma deprima din nou maretia lucrurilor pe langa mine… marunta si insignifianta, ma deprima valea adanca ce se casca intre mine si ceilalti, ca nu am reusit sa fiu inteleasa, sa ma fac inteleasa si mai ales sa ma inteleg in totalitate pe mine. Mi-am amintit de X, de inaltimea lui, de vocea lui, de zambetul lui, de nostalgia momentelor petrecute impreuna pentru ca in final sa imi spun ca probabil a fost singurul care ma intelegea si ma cunostea suficient cat sa nu fie nevoie de o exprimare verbala pentru a transmite ceva de valoare. Desi a “disparut” brusc din viata mea insa nu cu desavarsire si pentru totdeauna, desi mi-am zis ca m-am resemnat si am considerat capitolul incheiat cu zambetul pe buze, impacata cu ultima noastra intalnire plina de emotii, zambete si convingeri, mi-a ramas tiparit in creier stilul lui pe care il compar cu al celorlalti, il caut in fiecare barbat apoi imi reintorc gandul la A si la momentul intalnirii noastre care s-a concretizat intr-un mod surprinzator. [...]
Am pastrat amintirea si forma ultimei intalniri ca pe ceva divin care pe cat ma inalta cand o revad, pe atat ma copleseste Nu exista data sa nu zambesc cand imi trec chiar si fulgerator prin minte secvente cu el.. e doar un zambet resemnat, ce scoate la iveala o fericire calda si linistita ca si cand am atins maturitatea unei femei de patruzeci de ani, clasica si eleganta, cu un sentiment aparent de siguranta de sine. Daca as putea sa redau in cuvinte simtirile si trairile mele, sa-mi pictez propriul suflet si sa continui sa il privesc ca pe o opera de arta a…mea, a naturii, a hazardului, a lui X si A, as atinge vesnicia… As fi vrut sa stiu ca n-am sa-l mai vad, sa imi fi spus ultima data, sa am sansa sa ma uit mai atenta la trasaturile lui sa mi le intiparesc bine in minte, sa pot sa il conturez aici in detaliu pentru ca stiu ca intr-o zi va ramane o amintire vaga, o imagine creionata peste care se va fi asezat praful.”
Cam atat pt azi 
