Ne auzim

Scris de Golo in STATUSU' DE AZI pe 01 10th, 2010 | 2 comentarii

Traiam in Romania anului 2010. O tara mitica unde, in conceptia vestului, “vanam sobolani cu arcul”. Traim, zice-se, bine. Toti se plang de o acuta lipsa de fonduri si greutati ale traiului banal. Dar uite ca o stire infirma toate aceste bazacaonii si pazvanterii:

“Potrivit datelor Băncii Naţionale, suma depăşeşte 3,2 miliarde de lei, cu 2,2% peste decembrie 2008. Cu alte cuvinte, fiecare român a scos din buzunar, în medie, 150 de lei pentru sărbătorile de iarnă.”, spune Antena 3.

Buuuun. Ce inseamna asta?

1. Nu exista criza. Toate au fost povesti eterne de adormit copiii.

2. Epatez frate! , ca am cu ce.. Normal, aavem cu ce. Orice roman cand se trezeste fara bani mai schimba 100 de euro. Asa am fost si asa vom fii. Suntem crescuti intt-o societate in care cel cu BMW “jm3k3r” dar care sta cu parintii intr-o cutie de chirpici, este mai respectat decat ce cu un banal dar trainic Logan si cu un apartament. Suntem facuti sa ne laudam. Daca vecinul a facut un accident in care si-a rupt o mana, al tau a fost mult mai tare si ti-ai pierdut picioarele (astea 2 fiind proteze Versace Fratiiiii!!111). Daca el are o haina ok, a ta e ‘Harmani de la Gicu de la 5, ca stii tu o combinatie.Concluzie, preferam foametea cu fatada de Bo$$, in locul moderatiei decente.

Tind spre 2. Problema este ca plutim in acest tsunami al mediocritatii inferioritatii, fiind multumiti sa ne izolam intr-o bula de sapun in care totul este roz. Bula care, vorba vine, este sparta in cel mai brutal mod cu fiecare privire in jur. Pe mine ca umil spectactor al acestui balci cotidian, ma fascineaza aceste specimene. Cine sunt si ce vor? raspunsul vine intr-un mod pe cat de evident, pe atat de penibil: Sunt Bo$$i si nu vor nimic ca au Valoare. Noi vrem sa fim ca ei , in conceptia lor bine acoperita de ultimul accesoriu Dulce Banana. Am ascultat “undeva-n balkani” si “change”. Toti le-am ascultat mai ceva ca pe “Salam tza, raegaetton tza….” Le-am fredonat, suna bine. Pacat ca doar suna melodic si nu trezeste un clopotel in capul ascultatorului tipic. Totul este ridiculizat si criticat.

Dar cea mai mare problema a mea se refera la acei eterni aparatori culturali care se plang constant de hasol ce ii inunda. Se plang dar nu ar efectua nimic, pentru ca, sa fim sinceri, stia in fata la un ecran, apasand frenetic niste butoane si esti cool. Esti anti. Esti cult. Cam ce fac si eu acuma. Azi ma plang, maine ies si singura masura ce o pot lua este sa imi bag castile in urechi si sa imi declar in continuare indignarea. Stimati tovarasi, ma declar invins si inecat. Am luat singura decizie care ma mai poate ajuta. Adio tarisoara simpatica, ne vedem de 2-3 ori pe an. Salut Europa!

Spre final va las cu un citat din melodiile de mai sus:

“Toti sunteti oripilati dar stati, stati si va uitati!”

Fa-te auzit (sugerez printr-o manea)