De exemplu:

Angelina Jolie sau Pussycat Dolls (toate)?

Elodia.

Cate bule sunt intr-un pahar de apa minerala?

………………….

…hai ca v-ati prins demult (astept raspuns!

Made by Tomck@t

…

Cred ca e primul articol al tau la care nu am sarit o virgula. Adevarul asta ca se citeste un amar in scriitura ta Tommy dar sa sti ca acum cateva luni mi-am dat demisia de la un job bine platit pentru a-mi urma un vis, WWMP-ul! Au fost luni in care evenimentele rulau iar asociatia nu castiga nici un leu. E public faptul ca in 6 luni de seara de film doar “AFF”-ul a fost cu bilet de intrare si aclea la “tri lei frate” cu mentiunea ca nu esti singurul care a intrat gratuit asa ca, faceti voi (voi aia!) calculul banilor pe care ii face “Gorgan ala”!
Nu te mahni Tommy cu chestiile enumerate mai sus, vin vremuri extrem de amare si nu ne dam seama. WWMP isi continua drumul indiferent de comentariile insipide a mononeuronalilor cu care share-uim plantatia.
P.S. Tommy tu esti unul din WWMP-istii de frunte. Prin asta vreau sa se inteleaga ca un WWMP-ist este un independent cu atitudine, curaj, ambitie si dispus sa lupte pentru crezul sau iar daca prin asta ai “gresit”, BRAVOS!
Semnez,
“Micul mogul” (copyright @ Ioana Kf)

Cei care au un cont pe Twitter si il si folosesc stiu deja cum sta treaba. Cei carora le-a devenit deja o rutina zilnica sa „tweet-uiasca” stiu, probabil, si faptul ca enuntul (sau… anuntul) din titlu nu-mi apartine ci e produsul neuronic al bloggerului De Ce, inspirat din filmul romanesc, „Eu cand vreau sa fluier, fluier”, despre care turuia zilele acestea televizorul, dar il pot considera drept inventat de creierul meu genial in speranta ca citesti acest text pe diagonala si omiti exact aceasta fraza. …

Fiindca lumea de azi este deja obisnuita sa nu citeasca textul intreg ci, cu o nonsalanta pragmatica, sa navigheze printre randuri… ca de aia ii pe net si de aia se zice ca „navighezi” pe net. Pot, de asemenea, sa umplu articolul cu linkuri fiindca stiu ca, in ciuda faptului ca ai sa accesezi cel putin unul din zece, ai sa te intorci, mai devreme sau mai tarziu, la sursa (un pont, totusi: click dreapta pe link, si „open link in new tab”). Facebook si Twitter ne-a invatat deja ca asa este. Daca ai un blog/site si esti speriat de bombe atunci cand te afli in fata dilemei existantiale „sa pun sau sa nu pun link?” (mai ales cand copiezi textul de undeva… si ar fi frumos, daca nu chiar etic, sa mentionezi macar sursa) sa stii ca lumea te va „taxa” daca nu o faci. In general asta e valabil la blogosfera dar in scurt timp nu vom mai face diferenta intre un blog, site, microblog sau cont pe Facebook… sau cel putin nu va fi o diferenta chiar atat de mare.

Am zis„microblogging” si da, Twitter este o platforma de microblogging. Adica… dincolo de eficienta lui de a-ti promova postarile de blog prin linkuri poti sa-ti etalezi acolo succint ideile, revelatiile, notitele si intrebarile tale si… desi toti cei care te urmaresc o sa-ti vada debitariile de moment in timp real, nu vei deranja pe nimeni… in cel mai rau caz te ignora, in cel mai bun caz iti raspunde. Sau poti chiar sa intri in dialog cu cei din lista ta… multi stau deja mai des pe Twitter decat pe mess. Cu iPhone-uri si astfel de gadgeturi din categoria „i” poti sa share-uiesti o poza imediat ce ai facut-o… sau poti sa „redistribui” tuturor din lista ta poza postata acum 2 secunde de Megan Fox in cada… asta daca o urmaresti. Vedetele din America au, desigur, si o gramada de conturi-clona insa Twitter iti garanteaza pentru unii cu un buton de „verified account”.

Nici nu mai trebuie sa spun ca Ashton Kutcher conduce detasat la numarul de „follower”-i… era deja demult cand toata presa a tratat asta ca si o stire de maxima importanta… ca a depasit si CNN-ul (pe Twitter, fireste). Dar revenind in Romania… aici e in plina floare microbloggingul, si desigur, in frunte cu Twitter. La concurenta acerba cu Facebook pe deasupra, cu toate ca platformele astea au invatat deja ca mai bine opereaza impreuna in ciuda concurentei si poti sa faci o legatura intre Twitter, Facebook, YouTube, iGoogle etc. Toti ce faci pe una dintre ele va fi anuntata automat pe restul. Sunt si alte platforme similare Twitterului dar sa le lasam acuma. Niste oameni inspirati au creat si o varianta romaneasca, inca inainte sa ajunga Twitter cunoscut in Romania: Cirip. Nu stiu cat de popular e la ora actuala dar nici nu ma intereseaza.

Se stie: mica revolutie din Moldova a fost „transmisa” pe Twitter… incepand de aici, chiar si marele site-uri si portaluri de stiri se ghideaza (de multe ori gresit, ori cel putin, doar asa de dragul divertismentului) dupa Twitter. Dupa ce decesul lui Michael Jackson a fost anuntat in premiera de un blog (TMZ) iar imediat urmatorul canal media a fost desigur Twitterul… devine si la noi din ce in ce mai in voga sa lansezi stiri care sa faca valuri cat ai zice „Tweet this”. Pyuric de exemplu, tweetuia acum o zi sau doua intrebarea “a murit Ion Iliescu?”. Se referise la faptul ca fostul presedinte nu mai scrie pe blog in ultima vreme, dar in fine. Chestia asta a creat o isterie online mai ceva decat Norul de cenusa vulcanica. Chiar si Realitatea.net scria despre micul „incident”…. si unde o mai pui ca si pe Wikipedia a trecut cineva data decesului ))
Apoi ironii… mai ceva decat tweet-urile de genul “Eu cand vreau sa tweetui, tweetui” (De Ce)

Acum 2 zile Arhi baga zvonul “a murit Nicolae Guta” ) … tot din ciclul “Get inspired” (de la ce naiba ii sloganu’ asta?…)

si cam atat. Apoi a venit randul meu: „A murit Michael Jackson?”. Din pacate nu am creat valuri cum ma asteptam in naivitatea mea sarcastica. M-am decis sa-mi dedic mai mult timp Twitterului. Nu o sa-mi iasa… fiindca mai administrez si Twitterul WWMP, si al site-ului la care lucrez.
Cum se zice?… RT pls! ;P

Uite că din nou mă pun la a tasta câte ceva despre tot felul.

Am avut un weekend extrem de banal dar care, duminică, a culminat cu un fenomen descrețitor de frunte. M-am trezit brusc și fără vre-o intenție intre ciocan și nicovală, cum se zice în popor. Situația, pe mine, ma surprins între o tinără, întâmplător companie de dialog, și un individ cu un tupeu mult peste nivelu-i de testosteron(NOTĂ: Testosteronul în cantități mari poate fi dăunător d.p.d.v. medical). Amuzamentul face ca individul “ieste” și vampir energetic, ori așa umblă vorba.

Simțeam nevoia să împărtășesc și cu voi amuzanta mea poveste despre care, oricum, nu voi povesti mai multe. Am început a povesti la gașca de “macho” cu care-mi fac veacul la cafele și ne ambiționam spre un final plin de controverse SCI-FI. A apărut și finalul și nu adus cu sine nimic surprinzător. Un frustrat cu un coeficient de tupeu egal cu cel din on-line dar cu minus în față.

La un final atât de lipsit de senzațional nu merită detaliată povestea dar, oricum, o aventură amuzantă pentru mine și cei care-au avut privilegiul de a-mi asculta povestirea.

Revenind printre cei vii.

Apropiatul nostru și de altfel bine cunoscutul Tomck@t a înscris și site-ul WWMP.ro la concursul/ festivalul roblogfest ca să ne concurăm și noi, cei implicați în site-ul acesta, cu alții de la diferitele categorii ale acestui concurs/ festival.

Mă tot uitam azi la spot-ul roblogfest de pe site-ul WWMP-ului și mă cugetam dacă să ne punem să îl ștergem. Am tot stat și m-am uitam la el și între timp am zis să mai arunc o privire pe Arad-Culture să văd ce se mai scrie p-acolo și brusc unicul meu nuron îmi șoptește: “EVRIKA!”.

Pe blogul amicului Tomck@t era o icoană mică pe care scria: “nominalizat roblogfest”! Atunci m-am prins că eu nu am verificat rezultate astfel că m-am pus a săpa ori cum zice românul franc-afon: “Je recherche”.

Uita-ti ce am gasit:

Comunicare si Social Media – Blog de brand/produs

„Cel ce se poartă ca un animal sălbatic, scapă de suferința condiției umane.” (Dr. Johnson)

Hunter S. Thompson a sfârșit-o precum au avut prostul obicei majoritatea minților sclipitoare ai anilor ’70-’80, precum mai marii literaturii americane ori a culturii pop. Un revolver de calibrul 8,8×10 și click-click-BANG! Fără durere inutilă. Desigur… e mult prea probabil că suferința catatonică putea fi anticipată în ultimele săptămâni, luni, sau poate ani, acea agonie introspectivă în care s-a confruntat cu rezultatul unei vieți duse la extremele ei imposibil de supraviețuite de o ființă umană, acea constatare jalnică… că viața asta „frumoasă” n-are cum să se rezume la aprinderi, inhalări și expirări de fum. Jurnalismul pentru el a fost doar un pretext, doar o cale de acces către atingerea propriilor viziuni, către autocunoaștere cu o atitudine ieșită din comun, restul era doar hârtie numai bună de înfășurat iarba sau udată în mescalină. Și totuși, articolele lui au scris istorie… iar asta n-a schimbat nici măcar ultima sa apariție la rubrica „decese”.

Dar pierderea lui… este și pierderea noastră. Hunter S. Thompson era ultimul căutător disperat al unei idealuri de viață, al pragmatismului iluzoriu ce cu mult timp în urmă era denumit „visul american”.

Hemingway spunea o dată că „cititorii percep dintr-un text doar cele zece procente care ies la suprafață”, și a denumit acest fenomen „efectul de aisberg”. Prin prisma acestui adevăr absolut putem să concludem că Thompson a fost partea masivă a unui aisberg. El a reprezentat Marele Adevăr, nevăzut de alții, benevol sau inconștient, el a susținut întotdeuna ceea ce a fost, este și rămâne înfundat sub apele tulburi al informării în masă.

Post entry:

Gabriel Gorgan

Cate ceva despre Europa libera: Monica Lovinescu.

ATENTIE: 100000romani.ro este de vazut si de ascultat. Candva, cineva lupta pentru privilegiile noastre de acum!

Multumim Tomck@t!

When WWMP Meets Tomck@t

Despre „WWMP” s-a tot scris în ultima vreme (mai ales pe vestic.ro). Seriile de film amator, târgul de „Handmade” sau megaparty-ul de Crăciun, „Christmas Festivus” nu mai au nevoie de nicio prezentare. Dar proiectul „WWMP” (acronim din When Web Meets Paper) înseamnă mult mai mult de atât. Dincolo de asociație este promotorul, teoreticianul și fondatorul Gabriel Gorgan, care, încă pe la începuturile WWMP-ului a spus, în fața a câtorva tineri adunați într-o cafenea alternativă, ceva ce m-a marcat profund: „WWMP este proiectul meu. Dar (!) WWMP nu o să promoveze ideile, proiectele mele… ci proiectele voastre.”

În paranteză fie spus, din motive deocamdată neinventate, din interviu a fost tăiată partea în care se anunță următoarele evenimente marca WWMP. E vorba de Stend Ăp Comedy cu Andu și retro party-ul cu ESM (31 ianuarie) din Flex și bine cunoscuta Seară de Film amator (în fiecare seară de joi), începând de anul acesta, tot în Flex (mai jos găsiți și poze de la prima ediție din 2010).

Urmariti interviul video:

When WWMP Meets Tomck@t from vestic on Vimeo.

Sursa:Vestic.ro

Autor: Tomck@ t